sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Promisiunile şi încrederea

De ce oamenii fac mereu promisiuni, pe care nu pot sau nu vor, de fapt, să le respecte? La ce bun?
Ca să-şi arate "bunătatea" şi "îngăduinţa"? Să arate că sunt buni, şi mari, şi tari... şi apoi speră ca oamenii vor uita de asta? 
Dar...dacă vorbim de oameni apropiaţi? Oameni pe care pretindem că-i iubim... De ce să promitem, de ce sa aruncăm vorbe în vânt? 
Ştii, când aceste promisiuni deşarte se repetă cu regularitate... pur si simplu nu mai încredere în acei oameni. 
Şi pleci de lângă ei. 
Şi într-o zi, tu, cel care arunci vorbe în vânt, te poţi trezi singur. Absolut singur.
Într-o zi te poţi trezi că nimeni nu mai are încredere în tine, nici măcar cei care te iubeau odată... 

Mai bine fă surprize mai multe, decât să promiţi şi să uiţi. 

Atât. 
Eu am pus punct.

luni, 19 noiembrie 2012

Teatru pe roţi cu Andrei Sochircă

A intrat pe uşa din spate a troleibuzului cu două geamantane mari din urmă, cu pălărie pe cap, ochelari pe ochi şi mască medicală pe gură. Un "călător" straniu. Strigă din pragul uşii despre un oarecare virus, caută ceva cu privirea, e agitat şi grăbit. Străbate "coridorul" troleibuzului, până ajunge în faţă, unde îşi lasă jos valizele mari. Oamenii îşi întorc capul, urmărindu-l cu privirea. Dar... stop, s-o iau de la început!


Andrei Sochircă, în căutarea
bacilului Koch într-un troleibuz
din Chișinău
  
Sursa foto: Art House Cafe
E o seară răcoroasă de miez de noiembrie. La staţia din apropierea Circului din Chişinău staţionează un troleibuz. În aparenţă, nu se deosebeşte cu nimic de restul troleibuzelor procurate la începutul anului 2011, de către municipalitate... Totul se schimbă, însă, după ce-i păşeşti pragul. 

Izvar fierbinte direct în troleibuz
Un miros dulceag de vin fiert gâdilă "papilele" olfactive. O tânără ne zâmbeşte şi ne propune ademenitor câte un pahar cu vin fiert - sau izvar, cum se mai spune în popor - pe care îl toarnă dintr-un termos ce păstrează "licoarea" fierbinte. Nu o putem refuza. Nu o refuză nici alţii. E un vin roşu, gustos, condimentat cu piper roşu, numai bun pentru o seară răcoroasă de toamnă. 
Dar... în troleibuz? Da, în troleibuz, pentru că azi vom avea parte de un eveniment inedit - un spectacol de teatru în troleibuz, iar vinul fiert e parte a evenimentului.
Lumea se adună din ce în ce mai multă... Cred că sunt peste 50 de persoane. În mare parte sunt tineri, între 18 şi 35 ani. E o atmosferă plăcută, iar în aer se simte - pe lângă mirosul de vin fiert - un iz de curiozitate, un freamăt de aşteptare. "Cum va fi? Unde va fi "scena"? Ce traseu vom urma?" sunt întrebări pe care şi le pun cei prezenţi. La ora 19 şi-un pic, troleibuzul porneşte din staţie. 

Glume pipărate, pe gustul publicului
Dar unde e actorul?! Actorul sau "chiriaşul grăbit" urcă la staţia următoare, cu geamantanele în spate... E Andrei Sochircă, actor la Teatrul "Eugen Ionescu" dar şi la "Teatrul U.S.A." (Teatrul unui singur actor). 
Îşi începe spectacolul vorbind despre bacilul Koch - cel "responsabil" de declanşarea tuberculozei - într-un mod de zeci de ori mai artistic, decât ar face-o orice profesor la Universitatea de Medicină, dar detaliat şi explicit, în acelaşi timp. "Să fiu sincer, încă n-am auzit pe nimeni să descrie într-un mod atât de intrigant bacilul koch. Aşa ceva e util să audă mult mai mulţi oameni decât cei care sunt azi în troleibuz!" susţine Ion Guţu, un tânăr prezent la spectacol. 
Actorul Andrei Sochircă nu-şi lasă publicul să se plictisească nici un minut, cucerindu-l cu "poveşti" interesante şi un joc actoricesc impecabil. Ba e în spatele troleibuzului, ba în faţă, ba îşi instalează "scena" - una dintre valize - în centrul acestuia... E mişcare, pasiune, replici peste replici. De pe frunte i se rostogolesc borboane de transpiraţie. La un moment dat mă trezesc întrebându-mă cum de reuşeşte să ţină minte atâta texte... 

Troleibuzul de plăcere
Geamurile s-au aburit, iar atmosfera a devenit fierbinte şi la propriu şi la figurat! Discursul actorului musteşte de glume pipărate, despre relaţiile dintre femei şi bărbaţi, pe alocuri erotice, dar fără a întrece limitele decenţei. Interacţionează cu publicul şi te face să te simţi parte din spectacol. 
"Îmi place la nebunie această călătorie cu troleibuzul! Ideea este foarte originală, iar spectacolul pe care ni-l oferit maestrul Sochircă - unul de excepţie! Mi-ar plăcea să aibă loc astfel de spectacole măcar o dată pe lună..." spune entuziasmată Irina, o spectatoare de 23 ani. 
Şi actorul se arată mulţumit de "primirea" publicului, spunând că e "cald şi foarte receptiv". Acesta mai spune că e o experienţă nouă şi interesantă şi pentru el. 

Biletul de troleibuz costă ceva mai mult decât pentru o călătorie obişnuită - 30 lei în picioare şi 50 lei pe scaun, dar "merită" spun spectatorii. Călătoria cu troleibuzul a durat în jur de o oră, urmând traseul: Circ - Bvd. Ştefan cel Mare şi Sfânt - Bvd. Grigore Vieru.

Spectacolul face parte din proiectul „Troleibuzul de plăcere”, organizat de Teatrul „Eugen Ionesco” şi Art House Café, în colaborare cu Î.M. Regia Transport Electric Chişinău. Pentru că locurile la spectacolul în troleibuz au fost limitate, la cerinţa publicului, la 22 noiembrie teatrul pe roţi va aştepta noi spectatori. Să aveţi o călătorie plăcută şi nu uitaţi, păstraţi biletul până la sfârşitul călătoriei!

Vedeţi şi reportajele video:





luni, 5 noiembrie 2012

O seară de amintiri şi surprize cu Ducu Bertzi la Chişinău

O chitară, o vioară, o voce plină de forţă şi melodii care se topesc pe suflet, mai ceva ca untul pe pâinea scoasă din cuptor. E Ducu Bertzi şi Mihai Neniţa cu melodii pe care le-au cântat cu drag ani la rând îndrăgostiţii de folk şi... pur şi simplu îndrăgostiţii.


Ducu Bertzi. Chişinău, 4 noiembrie 2012
Sursa foto: ZDG

E seara de 4 noiembrie, o seară de toamnă caldă cum n-a fost ani buni, pe vremea asta. Chişinăul, şi mai exact Teatrul de Operă şi Balet "Maria Bieşu", găzduieşte azi un concert de suflet. 
O sală plină de romantici şi de oameni îndrăgostiţi de frumos e în aşteaptare... "Bună seara, Chişinău!" îşi salută călduros publicul renumitul folkist din România, Ducu Bertzi, însoţit de maestrul viorii, Mihai Neniţa.

O seară de amintiri...
Concertul începe cu melodia "Pe cine şi câte cărări", după care, rând pe rând, melodii cunoscute, melodii frumoase: "Când s-o-mpărţit norocul", "Şi de-ar fi…", "Suflet fără chei", "M-am îndrăgostit numai de ea", "Floare de colţ", dar şi mai noi: "Mi-a spus azi-noapte chiar ea", "Visul", "Fata bătrână"
Sala cânta împreună cu el, iar interpretul nu conteneşte să mulţumească publicului şi spune că este unul cu totul şi cu totul special. "Vin întotdeauna cu plăcere în Moldova şi mă leagă amintiri frumoase de aceste locuri" spune artistul. Îi pomeneşte şi pe Doina şi Ion Aldea Teodorovici, care zilele trecute au împlinit 20 de ani de la trecerea în nefiinţă, pe Adrian Păunescu, care s-a stins din viaţă pe 5 noiembrie 2010, dar şi pe regretatul Grigore Vieru, spunând că este mândru că a avut ocazia să-i cunoască. Amintirile frumoase curg una după alta. Melodiile, la fel... 

Mihai Neniţă, magicianul viorii
Vioara lui Neniţa face minuni... E o singură vioară, dar face cât o orchestră întreagă. "E genial, îmi dau lacrimile şi mi se face pielea găină la momentele lui solo" spune o spectatoare de alături. 
Basarabean de origine, Mihai Neniţa s-a format ca violonist în România, iar de ani buni face o echipă de excepţie cu Ducu Bertzi. Acesta cucereşte publicul cu vioara sa acustică unică, creată în special pentru el. „Am acasă şi o vioară mai veche, la care cânt doar la concertele de muzică clasică. Cea electroacustică cu care mă vedeţi mai des pe scenă a fost meşterită în America acum şase ani, special pentru mine. Sunt foarte atașat de ea, căci ştiu că asemenea viori nu mai sunt” spune interpretul într-un interviu recent din Apropo Magazin.


Ducu Bertzi (chitară), Mihai Neniţă (vioară), şi Angry Band (în spate)
Sursa foto: ZDG
Chişinău, 4 noiembrie 2012

Surprize-surprize...
Pe la mijlocul concertului, în pauza de respiro luată de artişti, doi tineri şi talentaţi interpreţi din Moldova cântă şi încântă publicul - Gicu Plăcintă şi Elena Carafizi. Tot atunci asistăm la două cereri în căsătorie - una directă, din marea scenă, cu inel şi "amarul" de rigoare şi una indirectă, prin intermediul interpretului Ducu Bertzi.
Seara a adus şi alte surprize... Anume, o nouă combinaţie de sunet şi instrumente. Deşi evenimentul a început în varianta cu care şi-a obişnuit deja publicul - Ducu Bertzi la chitara şi Mihai Neniţă la vioară - ulterior, li s-au alăturat instrumentiştii de la "Angry Band". Clape, tobe, o chitară electrică şi o chitară bas şi piesele lui Ducu Bertzi poartă o nouă energie. Aflaţi pentru prima dată pe aceeaşi scenă, artiştii formează o combinaţie unică şi plină de culoare. "Mulţumesc, băieţi, că aţi învăţat melodiile mele! Sunt onorat!" spune artistul. Impresarul Dragoş Buga, organizatorul concertului a declarat pentru ZDG că ideea îi aparţine: "A fost ideea mea. În cele trei concerte de până acum au fost în scenă doar Mihai Neniţă şi Ducu Bertzi şi m-am gândit să aducem ceva nou, să sune altfel".

Publicul a aplaudat îndelung la sfârşitul concertului, fiind răsplătit apoi cu o sesiune de autografe. Acest concert este al patrulea la număr susţinut de Ducu Bertzi la Chişinău, iar organizatorii intenţionează să organizeze în fiecare an un concert cu participarea interpretului român.


duminică, 23 septembrie 2012

Tatiana Cotiga – fata îndrăgostită de munți, de bicicletă și de viață!


Dragostea ei pentru călătorii se trage încă din copilărie, când în lungile vacanțe de vară pe care și le petrecea la bunici, la Orheiul Vechi, întâlnea turiști cu rucsacuri în spate… Atunci şi-a spus că, neapărat, va călători și ea prin lumea întreagă…

Vorbim de Tatiana Cotiga, originară din satul Colonița, fata care de câțiva ani a hotărât să cucerească cât mai multe culmi – și la propriu, și la figurat.


În 2011 a escaladat pentru prima dată munții Carpați, apoi au urmat Munții Crimeei, iar în această vară a ajuns tocmai pe vârful Elbrus – cel mai înalt vârf din Munții Caucaz. Și-a planificat deja o nouă o călătorie în Caucaz, de această dată pe timp de iarnă, pentru că, spune ea, această pasiune este atât de molipsitoare, încât odată ce te-ai îndrăgostit de munți, vrei să-i descoperi tot mai mult și mai mult.
O altă pasiune de-a Tatianei Cotiga este bicicleta, alături de care iubește să călătorească prin toată Moldova. Și-a făcut chiar o tradiție ca în fiecare week-end să meargă într-o excursie mai lungă, de 100 km și mai mult, în diferite zone pitorești din țară.


De ceva vreme s-a îndrăgostit de fotografie și chiar dacă, spune ea, nu a urmat o școală specializată, învață secretele acestei arte din internet și le aplică în timpul călătoriilor ei.
Fotografiile, dar și impresiile din călătorii le postează pe blogul ei personal, pe care l-a creat pentru a-și împărtăși experiențele cu prietenii ei, dar și cu lumea întreagă.


Deși, cu atâtea pasiuni, s-ar părea că Tatiana nu face altceva decât să călătorească, lucrurile nu stau tocmai așa… Tatiana a urmat licența la Facultatea de Cibernetica, Informatica și Statistica Economică, iar în prezent își face studiile de master în Management Informațional. Pe lângă studii, mai și lucrează, activând în domeniul Tehnologiilor Informaționale. Cu toate că are un program încărcat, week-end–urile și vacanțele și le dedică bicicletei și munților, pentru că, spunea ea, călătoriile sunt cele care îi dau energie și forțe ca să meargă înainte.
Tatiana este o fire optimistă și pozitivă, care te umple cu entuziasmul ei, iar noi am hotărât să ne molipsim de la ea și să vă transmitem și vouă această dragoste de viață pe care o emană. Urmăriți în continuare un interviu video, iar pe blogul - tatianacotiga.blogspot.com - citiți notițe curioase din călătoriile sale.


Și cei de la televiziunea Prime au fost inspirați de pasiunea Tatianei, despre care a scris www.colonita.eu: VIDEO - Marea Aventurieră - Prime TV

luni, 30 aprilie 2012

Concurs de idei street-art de la Paper Girl Moldova

La începutul acestei luni Paper Girl Moldova anunţa un concurs de idei street-art pe facebook şi pe blogul lor. Ideea m-a "prins" din start, mai ales că acesta se numea "Colorăm Oraşul Chişinău cu Papergirl!", iar acolo unde sunt culori, acolo sunt eu :) 

Nu ştiu de când am început să iubesc culorile, dar le iubesc... Şi dacă aş putea, aş desena toată lumea în culorile curcubeului! (bine că nu pot, căci cu "talentul meu" la desen, aş face o adevărat "operă de artă"... :)) Chiar dacă ştiam de concurs chiar de atunci de când s-a lansat şi aveam deja o colecţie de idei colorate, abia azi, în ultima zi de aplicare la concurs, aproape de ora deadline-ului am expediat şi eu ideile mele (încă mai sufăr de "boala studentului", de a face totul pe ultima sută de metri). 

Dar haideţi să vă spun în ce constă acest concurs, în caz că nu ştiaţi. Deci, omuleţii frumoşi şi calzi de la Paper Girl au decis că oraşul nostru are nevoie de un strop de culoare (şi au dreptate!). "Cu toții suntem de acord că orașul nostru are nevoie de mai multe culori. Zilnic, oamenii-soare postează pe Facebook tone de imagini interesante din jurul lumii, care arată orașe care mai de care mai frumoase și mai neobișnuite. E timpul ca magia să devină realitate, și nu doar să rămînă pe wall-uri. Papergirl vă îndeamnă să colorăm orașul Chișinău împreună!" spun ei. 

Ce trebuia de făcut? Foarte simplu: trebuia să trimiţi un mesaj la papergirl.moldova@gmail.com, iar acesta să includă o poză a ideii+descriere+importanţa pentru tine şi pentru Chşinău.
Nu pot spune că am descoperit eu cele mai originale idei, dar... cum cei de la Paper Girl au spus că nu trebuie să invetăm roata, ci doar să împărţim ideile descoperite şi cu ceilalţi, am expediat şi eu câteva imagini.
Încă nu ştiu cum, când şi de către cine vor fi selectate ideile care urmează să fie implementate, dar vă prezint "descoperirile" mele colorate, pentru inspiraţie şi un pic de culoare în gânduri.

Ideea nr. 1
Mi-ar plăcea să avem în Chişinau unele cartiere, blocuri sau măcar unele instituţii... colorate! Dar colorate cu gust! Nu de alta, dar avem suficiente clădiri pestriţe (unul îşi vopseşte balconul în verde, altul în roz şi altul în oranj... iar restul blocului e gri şi răblăgit, ce mai... frumuseţe!). Dar dacă s-ar cădea de comun acord şi s-ar colora tot blocul în câteva culori, alese cu gust...? Şi dacă în cazul blocurilor de locuit ar fi mai complicat (la cele vechi mă refer, căci cele noi sunt cât de cât îngrijite), atunci ce-ar fi dacă aşa ar arăta şcolile sau grădiniţele? Imaginile din colajul nr. 1 sunt făcute în Districtul autonom Ciukotka, undeva în Siberia, acolo unde iarna este dura... în schimb, casele sunt colorate şi, probabil, oamenii la fel :) Mi-a plăcut ideea şi cred că aşa ar putea arăta şi şcolile, liceele, grădiniţele sau chiar blocurile de locuit din Chişinău. Copii cred că ar veni cu mai multă dragoste la lecţii la o astfel de şcoală a culorilor zâmbitoare... :)



Ideea nr. 2
În colajul nr. 2 sunt multe idei frumoase, colorate şi originale de decor al spaţiilor verzi cu ajutorul anvelopelor. S-ar putea amenaja astfel parcurile sau unele zone de odihnă pentru copii. Original, vesel şi fără mari cheltuieli :) E nevoie doar de nişte anvelope vechi, vopsele, inspiraţie, forţe de muncă şi... spaţiu pentru creaţie! :) Cred că ideea ar place multora, ar crea o bună dispoziţie şi cu siguranţă le-ar aduce multă bucurie copiilor. 



Ideea nr. 3
În colajul nr. 3 sunt, de fapt, câteva idei, toate culese din Odessa. Prima şi cea pe care aş vrea s o văd, în primul rând, realizată, ar fi băncile colorate din parcuri. Ar fi aşa de frumos să fie înlocuite tradiţionalele bănci verzi cu din astea, colorate şi vesele... Şi dacă tot vorbim de Ziua Tricolorului şi bla, bla, bla, băncile ar putea fi colorate în... roşu, galben şi albastru! :) Deşi, mie îmi place şi versiunea curcubeului :)
Tot aici sunt şi nişte căsuţe pentru păsări, la fel de colorate. Ideea este frumoasă şi practică... pentru ele, păsările. La fel, ar putea fi implementate în parcuri... (eu deja le văd în Parcul Cetral Ştefan cel Mare, în copacii de lângă băncuţele colorate:)).
În acelaşi colaj este şi un gărduţ improvizat din biciclete vopsite. Nu ştiu unde ar putea fi implementată ideea, dar e tare drăguţă. Poate îi vine ideea altcuiva... :) 


Dacă aveţi şi voi idei interesante şi colorate, împărtăşiţi-le şi cu alţii (se acceptă şi comentarii:)) şi chiar dacă azi a fost ultima zi din acest concurs, să adunăm o arhivă cu cât mai multe idei frumoase şi apoi, rând pe rând, poate reuşim să le punem în aplicare... în oraşul nostru sau chiar în propria grădinuţă.

Idei colorate şi gânduri inspirate vă doresc!

Citeşte şi asta :)

Related Posts with Thumbnails