marți, 20 decembrie 2011

Singur în ploaie...

N-am mai scris de mult timp aici... N-am timp, n-am chef... M-am apucat o dată să şterg aşa numitul blog, apoi am renunţat... Mi-am zis că poate îmi va veni inspiraţia vreodată şi... lasă-l să fie. 
Am dat acum de o notiţă pe care am scris-o mai demult, dar aşa şi n-am publicat-o. Poate nimeni nu are nevoie de ea... Poate nimeni nu o va citi... Dar... dacă am scris nişte gânduri - să fie publicate.






"Stau uneori şi mă gândesc despre ce aş putea scrie pe blogul asta... Nu ştiu... Nu am încă o 'politică editorială', dar nici n-am timp să mă gândesc la ea. Sau poate doar mi-e lene... Dar despre ce să scriu? Depre optimism, despre viaţa în culori, despre fericire, iubire...? Sau sa încep să mă plâng, despre cât de complicată e perioada asta pentru mine, şi cât de stresant e să nu ai timp suficient, şi că am nevoie de vacanţă, ca am nevoie de nişte pantaloni şi n-am bani pentru ei, sau ca iată se scumpeşte iar gazul... Dar... Cum as putea să o fac...?
Uneori îmi dau seama ca, de fapt, viaţa e atât de dură... Mă gândesc ca în momentul ăsta, în timp ce eu stau în pat, sub plapuma caldă, sătulă, cu un telefonul relativ modern în mână... în acelaşi timp mii de copii adorm flămânzi, sau poate nu au cui zice mama... în acelaşi timp mii de oameni nu au un acoperiş de-asupra capului...
Cum sa mă plâng eu pe viaţa? 
Am fost ieri la festivalul Familiei, din parcul central din Chişinău. Frumos, deosebit, cald eveniment... Deşi, am văzut doar o bucată mică din el. Din păcate, norii nu s-au topit de la căldură inimilor oamenilor, aceştia aducând ploaia. O
ploaie deasă, rapidă, rece. Majoritatea oamenilor au alergat care şi pe unde să se ascundă de ploaie. Au rămas doar câţiva, care aveau umbrele şi pe cineva alături, care sa le ţină de cald. Eu stăteam sub umbrela cu iubitul meu, care îmi proteja spatele de frig si ploaie şi...mai ca îmi făcea plăcere ploaia asta. Alături mai erau câţiva oameni "rezistenţi", la fel ca noi, care au rămas, mai mult din respect pentru copilaşii care prezentau un spectacol pe scenă.
Lângă noi, în ploaie, stătea un tânăr de vreo 24-30 ani... N-avea umbrelă. Stătea pur si simplu în ploaie şi privea spre scenă. Apa curgea şiroaie peste el, dar el stătea cu mâinile în buzunar, îmbrăcat într-o haină subţire si sărăcăcioasă, privea spre scenă şi doar clipea din când în când. Avea faţa luminoasă şi zâmbea uşor, cu privirea aproape pierdută. Mi-am dat seama că omul acesta nu avea o familie, nu avea o casă, nu avea nimic...nici măcar o umbrela. Poate era un pungaş, un hoţ, poate era murdar, flămând... dar în ochi i si citea singurătatea şi dorul... un dor de ceva ce numai el ştia. Nu ştiu cât a mai stat asa sub ploaie, noi am fugit într-un cort, când ploaia s-a înteţit, dar am şi acum imaginea tânărului în minte. 
Sunt si oameni mai nefericiţi decât noi..." 18/05/2010, 3:00



Citeşte şi asta :)

Related Posts with Thumbnails