Happy day...

Am avut o zi happy! Nu pot spune că am făcut lucruri extraordinare, dar m-am simţit atât de bine sufleteşte, atât de mulţumită, atât de happy...încât am hotărât să dau "search", ca să caut motivul stării mele de bine sufletesc...Am găsit o mie de motive, care poate, pentru unii, ar fi mărunte şi neimportante, însă...

Lucrurile simple ne fac cu-adevărat fericiţi...

În primul rând, am încheiat un semestru de studii... şi l-am încheiat cu brio! (asta înseamnă că s-ar putea să am bursă, yupiiii!!!:)) , în al doilea rând, am pus punct şi la prima jumătate de an de lucru...primul meu lucru, cel puţin oficial (a nu se gândi la prostii, am facut şi un fel de voluntariat, adică un fel de serviciu neoficial)... Şi iată..de azi sunt în vacanţă şi în concediu. Să nu fiu fericită?! He he! La cât de epuizată am ajuns să fiu zilele astea, vacanţa asta e o adevărată minune în viaţa mea.

Să continuu ideea cu lucrurile care m-au făcut azi happy. Am fost azi tare fericită şi mulţumită de mine, că am reuşit să rezolv mai multe lucruri la serviciu, pe care credeam că nu le voi mai rezolva anul acesta, dar care erau importante... Şi am reuşit! Am făcut daruri mici colegilor de serviciu, iar asta mi-a adus atât de multă fericire... (e atât de plăcut să dăruieşti, iar darurile să fie primite cu bucurie, chiar dacă sunt, în fond, micuţe şi neînsemnate)

Şi-apoi...un alt lucru mare mare, care m-a făcut extrem de fericită, a fost că mi-am făcut eu însămi un cadou de sărbători. A, da! am uitat să spun că un alt motiv a fost că mi s-a dat şi nişte recalculări de la serviciu, că altfel nu venea şi darul meu ) Deci, mi-am luat ceva pentru sufleţelul meu, ceva care eu îmi doream taaaaare mult! Ehhh....în vacanţa asta voi avea ce face...

Ah! N-am spus ce.. :) Mi-am luat vopsele acrilice! Yupiiiiiii!!!!!!!!!! Şi pensule, şi paletă pentru culori şi încă nişte chestiuţe din domeniu design-ului artistic (nu ştiu dacă e corectă expresia, da mie îmi plavce :))... Sunt atât de fericită că mi-am permis să le iau... Acum, nu-mi rămâne decât să găsesc un pic de timp liber (pe care, Slavă Domnului, îl voi avea) şi să-mi pun creativitatea la lucruuu!!! Iar lucru? Da! Un lucru care, cu adevărat, îmi place!

...şi doamna de la magazinul de artă a fost atât de drăguţă cu mine şi a avut răbdare să-mi explice mai multe lucruri şi m-a ajutat să aleg culorile şi ustensilele...

Şi încă azi, un Moş Crăciun din centrul capitalei m-a luat la dans... :)
Eram în trecere... Moşu' avea dispoziţie bună, asculta muzică şi îşi aştepta "oaspeţii" sau "oaspetele" (la feminin:)), care să i se aşaze în braţe şi să zică "cheasssse"...:) Şi deci, cum dansa moshulică, dădu cu ochii de mine, fetiţa zâmbitoare şi tare tare happy, care tocmai venea de la cumpărături alese. M-am trezit cu întrebarea "потанцуем?", după care m-a "învârtit" o dată şi i-am zis că plec mai departe. Mi-a zâmbit şi mi-a urat sărbători fericite... :)

Azi în general aveam impresia că toată lumea zâmbeşte şi e fericită. Aşa să fi fost oare? Poate... Poate sărbătorile de iarnă a schimbat un pic grimasa veşnic posacă a oamenilor de la noi... Sau poate, pur şi simplu, aşa mă simţeam eu. Nu ştiu. Cert e că mi-a plăcut starea mea sufletească şi mi-ar plăcea să fiu la fel de happy în fiecare zi. Nu cred că e greu... :)

Eh... şi-ar mai fi de scris, căci a doua parte a zile a fost la fel de frumoasă, petrecută alături de cea mai dragă persoană a sufleţelului meu... dar e târziu deja şi mi-e frică să nu mă prindă noul an tot aici, în faţa calculatorului...

Dacă mai reuşesc, poate revin anul acesta... ar trebui să fac un bilanţ al anului...
Dacă nu... ne revedem la anu'! :)

Creioane colorate pentru o viaţa happy! :)

M-am regasit! :) M-am regasit in noul design al paginii mele! :)
Adica... am găsit, în sfârşit design-ul care sa-mi placă...

De câteva zile tot rasfoiesc google-ul în cautare de template-uri pentru bloguri...
Încercam una, încercam alta, parca îmi plăcea, dar... ceva lipsea...
Viaţa! Respiraţia! Culoarea!
Ăsta îmi place! Cel puţin pentru moment... :)
E happy, e plin de culori, e aşa cum îmi place să văd viaţa!

Dacă privesc la design-ul ăsta... şi încerc să filozofez un pic, acum la miez de noapte...(am zis eu că la ora asta mă apucă inspiraţia)), voi zice:
Viaţa noastră e o pictură... Creioanele sunt în mâinile noastre!
De noi depinde cum vom picta propria viaţa!
Ni s-a dat tot din ceea ce avem nevoie: hârtie, acuarelă, creioane... de toate tipurile si culorile. Numai ia-le în mână şi pictează!
Nu de puţine ori, oamenii se plâng că nu le iese "pictura", pentru că nu le-a fost dat talentul necesar, sau pensula cea mai bună, sau culorile potrivite... O mie de motive, o mie de scuze, o mie de vinoveţi (printre care propria persoană, evident, nu se regăseşte).
Eu cred că toţi avem aceeaşi "materie primă", de fiecare depinde cum o utilizează şi cum o valorifică...
Eu prefer să-mi desenez viaţa în culori optimiste şi s-o colorez cu multe vise...

Viaţa e atât de frumoasă în culori...

Când vine inspiratia?!

Am creat acest blog şi...aştept să-mi vină în vizită inspiraţia... Dar nu vine. Ba nu, ea viiine, dar în cel mai nepotrivit moment: atunci când cuminte şi liniştită, după băiţă şi rugăciunea de seară, mă culcuşesc dulce sub plapuma călduroasă... Mda...nepotrivit moment. Dar...atunci mintea mea, ca o apucată, începe să creeze. Şi-mi vin gânduri cu duiumul, cuvinte, imagini, sunete...
Nu mă trezesc să notez ideile, logic! :) După ce mi-am încălzit locul? Ei hai... :) Şi mai ales când mă gândesc că trebuie să mă trezesc peste 5 ore... Neee! Mă cufund şi mai adânc sub plapuma caldă şi-mi spun că le voi nota dimineaţa. Aha... Da cine le mai ţine minte? :) Şi iată cam aşa în fiecare seară. Şi iată aşa rămâne gol şi dezbrăcat blogul meu...
Încă o mai aştept...poate vine într-un moment mai potrivit. Sau poate îmi trece lenea... :D

Merry Christmas, my Love!

Am descoperit o melodie frumoasa de Craciun...



Merry Christmas, my Love!

Vreau să fiu copil...

Vreau să fiu copil...

Vreau să uit, să iert, să iubesc...

Beau cacao cu lapte, manânc crema de cicolată cu nuci, dintr-un borcănaş şi... ma gândesc cum aş putea face să evadez...

Sunt clipe în viaţă când vrei să fugi... când vrei să dispari,

pur şi simplu... Sunt clipe când vrei să te întorci undeva, în trecutul îndepărtat...şi să fii mic mic, să fii copil şi să nu-ţi pese de nimic... Să ai sufletul curat şi mintea plină de vise naive, dar atât de frumoase... Iar viaţa să fie atât de lipsită de griji, de certuri, de reproşuri, de vorbe urâte şi frustrări răscolite la cea mai mică ceartă...

Apreciez în copii capacitatea asta extraordinară de a uita... Ei se cerată, se supără şi uită peste doar câteva minute... Şi noi?

Noi, cei mari, suntem atât de ranchiunoşi... noi, cei mari, nu ştim a ierta... noi, cei mari, nu ştim a iubi, simplu şi necondiţionat, din suflet...

Vreau să fiu copil...

Vreau să mă bucur de ploaie şi de curcubeul de după...

Vreau să urlu în gura mare, fluturând din mâni: "Avion! Avion! Dă-te jos pe stadion!" :) şi să nu-mi pese de ce va zice lumea.. şi să nu-mi pese că nimeni din avion, de fapt, nu ma aude şi nici măcar nu mă vede...

Vreau să mă bucur de viaţă, de ea în deplinătate, cu toate minunile ei, cu cele mai mici dintre ele şi mai neobservabile, cele pe care doar un copil le mai poate vedea...

Vreau să nu mă mai cert cu cei apropiaţi...

Vreau să fiu copil...

Vreau să uit, să iert, să iubesc...

Da' eu am blog... :))

Să-mi fac un blog? De ce? Pentru ce aş avea nevoie de unul? Să fiu şi eu în “rând cu lumea”? Să fiu “la modă”? Hmm… Nu-mi prea stă în fire… Atunci, la ce bun?

Mi-ar plăcea să am un blog pentru mine, pentru clipele în care vrei să vorbeşti şi nu ai cui, pentru acele momente din viaţă când nu poţi să-i vorbeşti cuiva, pentru zilele în care, pur şi simplu, vrei să scrii… Dar şi pentru a momentele acelea frumoase, haioase, deosebite din viaţă pe care vrei să le păstrezi într-o “carte” proprie… (şi cum ne e mai simplu, uneori, să lucrăm cu butoanele tastaturii, decât cu peniţa şi hârtia… memoria virtuală ar putea deveni un frumos jurnal de memorii…)

Vreau să am un blog, pentru a nota observaţii din viaţa mea de zi cu zi, din lumea înconjurătoare. Poate voi scrie şi meditaţii, în cazul în care nu mă va fură somnul la vreun miez de noapte, din cauza fluturilor din stomac, din cauza ideilor care aleargă, uneori, de colo-colo prin minte, din cauza emoţiilor descoperirilor interioare şi a “iluminării” proprii (mie mi se mai întâmplă şi de astea…:)

Nu ştiu ce va reprezenta acest blog, cui i se va adresa şi ce va conţine.

Sper să am curajul să-mi las sufletul să vorbească deschis aici; sper să am inspiraţia suficientă, care să mă ajute să scriu; sper să găsesc timp pentru a scrie şi că acest blog nu va rămâne doar la faza asta...

Mi-ar plăcea să-mi dezvolt un simţ al scrisului, să-mi formez un stil aparte şi să mă hotărăsc asupra unei (sau a unui set de) tematici despre care să scriu.

Mi-ar plăcea să se găsească măcar cineva care să citească viitoarele articole şi să se regăsească, să se redescopere, să se relaxeze, să râdă, să fie fericit şi, pur şi simplu, să se simtă bine…

Vreau să fie un blog cu suflet, un blog care să respire, un blog care să viseze, să aducă bucurie sufletului (al meu, dar şi, sau mai ales, a altor oameni)

Vreau. Sper. Cred.

Dar, cine ştie soarta acestui blog? Nici măcar eu…

Cu Doamne ajută!