În sfârşit. Azi m-am lăsat convinsă de mama să ies din casă şi să merg...la casă, asa îi zicem noi casei care se tot construieşte de mai bine de 15 ani şi în care sperăm să trăim cândva. Până atunci, aici trăiesc păsările de curte, câinii şi pisicile:) Părinţii vin aici zilnic, de câteva ori pe zi (nu ştiu cum rezistă...nu e foarte departe de apartamentul în care trăim, dar tot ai de mers 10-15 minute pe jos). Eu dau cam rar pe la casă, astfel ca, atunci când vin, trebuie sa întru în ograda pe o poartă mai laturalnică, căci câinele unui cunoscut care stă la noi nu mă prea cunoaşte şi risc sa o păţesc:)
Nu prea am venit în ultimul timp pe aici pentru că nu prea am avut timp liber, eram toată ziua la serviciu, iar în weekend preferam să stau acasă, să creez ceva, sau să-mi petrec timpul alături de iubit, prieteni, pe undeva prin oraş.
Ei bine, iată-mă în sfârşit la casă... :) Spre marea mea mirare, m-am simţit atât de bine... în sânul naturii, printre flori şi iarbă, printre puişori şi răţuşte, mângâiată de un soare mai blând şi mai vesel decât îl poţi vedea în oraş - printre aburi fierbinţi veniţi de la asfalt...
M-am jucat cu motanii, am hrănit puişorii, am mâncat mere şi prăsade (nu-mi place cum sună - pere, prefer sa le zic prăsade)). Mama mi-a facut o 'excursie' prin grădina şi mi-a arătat ce minunăţii de roşii a crescut ea cu grijă şi ce legume frumoase avem. M-am minunat de câte feluri de flori avem şi cât de verde şi frumoasă e grădina noastră, chiar şi la mijloc de vară.
M-a surprins motanul Vasile, prin felul lui rafinat şi drăguţ de a fi (când era micuţ era atât de sălbatic, încât absolut nimeni nu putea pune mâna pe el, iar dacă reuşea cumva, nu rămânea fără o "amintire" de la el). Mi-a părut curios că nu s-a repezit la mâncare când i s-a dat. I-a lăsat sa mănânce pe fraţii mai mici şi pe maică-sa şi numai după asta s-a dus şi el să mănânce ce i-a rămas. "Aşa face întotdeauna, zice tata, e gentilmen". :)
Lucrurile simple, lucrurile care te leagă de copilărie, lucrurile care sunt legate de natură... anume ele îţi dau o stare de bine şi fericire, atât de plăcută... Mi-era dor de starea asta, mi-era dor să petrec mai mult timp cu familia... Mă bucur că o dată cu concediul am găsit mai mult timp pentru lucrurile care îmi plac şi pentru oamenii dragi..
Mi-am dat seama că am o grădina de vis şi că trebuie să trec mai des pe acolo. Am impresia ca găseşti orice legumă sau fruct, orice îţi pofteşte inima. De fapt, probabil aşa e în grădina fiecărui moldovean...
"Bunelul tău m-a învăţat un lucru, spune mama, dacă nu ai bani de o haină sau un alt lucru, nu e o problemă, rezişti, important e sa ai ce mânca. El dacă avea câţiva saci de făină în pod, nişte legume în beci, putea fi liniştit, ştiind că iarna familia va avea ce mânca. Asa încerc sa fac si eu, mai adaugă mama".
Nu ştiu dacă eu aş fi o buna gospodină... Caci una e sa vii o dată pe lună, să admiri grădina, să mănânci tot felul de bunătăţuri, şi altă e sa ai grijă de ea zilnic... Cert e ca n-aş schimbă suburbia în care trăiesc pe oraş niciodată...
Vreau enorm de mult sa am căsuţa mea... Nu mare, dar drăguţă, şi important e sa aibă şi o grădinuţa, la fel, mică (cât sa fie lucrul o plăcere:))şi în ea să am pomi fructiferi de toate felurile, câteva legume şi muuuulte flori.
Eh...sper sa nu rămână doar un vis...
P.S.: Mi-a plăcut ziua asta :) Vedeţi mai jos nişte fotografii.
Motănică la umbra stâlpului :)
Astea de mai sus sun roşii cherry :)
Doar câteva din zecile de flori din grădină...
Smile :)
Postări
