- Dacă ţi s-ar cere să-ţi faci o autobiografie de artist, cum ar începe aceasta?
Prima întîlnire directă cu pensula şi culorile am avut-o la Şcoala de artă plastică pentru copii „A. Şciusev”, unde am studiat un an. Mi-am continuat studiile la Liceul „Igor Vieru”, iar după 12 clase am mers la Universitatea „Ion Creangă”, specialitatea Artă plastică şi design.
- Cum sau cine ţi-a descoperit talentul într-ale picturii?
Cred că un rol deosebit l-a avut mama mea. Şi-a făcut studiile la Universitatea Tehnică din Moldova, iar practica a urmat-o la Sankt-Petersburg. Timp de 3 luni, cît a stat acolo, a vizitat multe muzee şi galerii de artă şi a rămas impresionată de ceea ce a văzut. Atunci a hotărît că, neapărat, copii ei vor fi artişti. Ea a fost cea care a ales şcoala de pictură pentru mine şi tot ea este cea care mă susţine mereu.
- Cui îi datorezi cel mai mult formarea ta ca artist plastic?
Nicolae Nedialkov, un profesor de-al meu de la Liceul „Igor Vieru”, spunea că e uşor să-l înveţi pe om să deseneze, să picteze, dar un artist se naşte totuşi din interior. Pictura trebuie să vină dinăuntru, trebuie să vezi eul artistului pictat pe pînză. După ce am terminat liceul, am simţit că a început să-mi placă cu adevărat arta plastică şi că pictura vine din interior, aşa cum spunea profesorul.
- Cînd a avut loc debutul tău expoziţional şi ce a urmat?
Prima mea expoziţie personală a avut loc în anul 2002 şi a fost găzduită de Alianţa Franceză din Moldova. A fost o perioadă complicată. Aveam copil mic şi nu aveam nici timp suficient şi nici spaţiu unde să pictez. Pictam cîte puţin, la bucătărie, în „pauzele” dintre îndeletnicirile cotidiene. Mult mai bine era însă vara, cînd mergeam la Tabăra de creaţie de la Hîrsa, din judeţul Ploieşti, România. Dacă acasă nu aveam spaţiu şi timp, acolo îmi dădeam frîu liber creativităţii…
Mai tîrziu mama mi-a oferit o cameră, pe care am transformat-o în atelier şi am început să pictez mai mult. Astfel, la sfîrşitul anului 2008, împreună cu o colegă, mi-am expus lucrările la Ploieşti, într-o expoziţie de pictură. În ianuarie 2010 am inaugurat a doua mea expoziţie personală – „Carretera”. De asemenea, particip la expoziţiile de artă care se organizează în Chişinău – Salonul de primăvară al Centrului expoziţional „C.Brâncuşi”, Bienala Internaţională de Pictură, expoziţia „Noi, tineretul creator” ş.a.
Din luna februarie a acestui an sunt membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova şi peste 2 ani sper să devin membru titular.
- A doua ta expoziţie personală ai numit-o „Carretera” şi spuneai că a fost inspirată din muzica interpretului spaniol Julio Iglesias. Te-a influenţat muzica sa şi în picturi sau doar în denumirea expoziţiei, numite la fel ca şi melodia acestuia?
Carretera, din limba spaniolă, se traduce prin „autostradă”. În anul 2009 am călătorit mult prin România, am fost la munte, în cadrul taberei de vară din Hîrsa… Acolo profesorul nostru avea o singură casetă – a lui Julio Iglesias şi de dimineaţa pînă seară ascultam doar melodiile lui. Drumurile pe care le-am făcut în acel an, munţii, autostrăzile şi muzica lui m-au inspirat să creez o serie de vreo 7-10 tablouri cu drumuri. Ele au constituit o parte din expoziţia pe care am intitulat-o „Carretera”. Expoziţia a cuprins şi alte lucrări inspirate de călătorii şi de oamenii interesanţi pe care i-am întîlnit.
- În general, ce te inspiră? Care e lada ta cu zestre în domeniul creaţiei?
Cel mai mult mă inspiră călătoriile, oamenii interesanţi, unele filme, cărţi, muzica şi, desigur, familia mea.
- Printre picturile tale se regăsesc multe chipuri de femei. Enigmatice, gînditoare, visătoare, feminine, cochete… Personajele din tablourile tale îţi sînt cunoscute sau sînt imaginare?
Toate personajele sînt imaginare. Ele reprezintă starea interioară a unei femei. E vorba de o stare de meditare, de tristeţe, de visare, sînt trăiri din viaţă, anumite stări… Probabil, fiecare femeie se poate regăsi în chipul acestor personaje.
- Ce încărcătură emoţională poartă pictura pe care o realizezi?
Uneori îmi pare că toate picturile mele, de la început şi pînă acum, reprezintă o autobiografie, pe care o poţi„citi” doar privind fiecare lucrare. Dacă scriitorul îşi edifică biografia în cuvinte, pictorul o face cu pensula şi culorile. Eu asta simt că fac.
- Culorile pe care le foloseşti sînt vii şi au o sinceritate care binedispune privitorul. Ce te inspiră în alegerea culorilor?
Îmi place mult să mă joc cu culorile… Uneori, cînd încep a picta o pînză, compoziţia e gîndită, e închipuită, există o idee şi ştiu aproximativ cum vreau să arate lucrarea finală. Alteori, un tablou începe spontan. Căutînd pe pînză răspuns la ce vreau să pictez, se nasc idei, stări noi şi game diferite de culori.
-Eşti artist plastic full time? Sau mai ai o altă meserie?
Sînt artist plastic. Şi, de asemenea sînt mamă şi soţie. Am şi alte mici ocupaţii, dar pictura este totuşi marea mea pasiune.
-Cum vezi arta zilelor noastre în Moldova?
Sînt mulţi oameni talentaţi în Moldova, dar cu părere de rău e complicat să trăieşti şi să-ţi întreţii familia avînd doar această ocupaţie. Pictura rămîne pentru mulţi doar o pasiune, artişti plastici talentaţi, practicînd o altă meserie pentru a-şi cîştiga existenţa. Într-o ţară atît de săracă nu poţi trăi numai din pictură. Oamenii au alte necesităţi primordiale şi nu mai au timp şi bani de artă.
- Ce ai în obiectiv, din punct de vedere artistic, pentru viitor?
Îmi propun să fac masteratul la Academia de Muzica, Teatru şi Arte Plastice. De asemenea, mi-aş dori foarte mult să-mi expun lucrările şi în străinătate. Trebuie mereu să îţi doreşti să creşti mai mult şi mai mult, din punct de vedere profesional. Vreau să merg mai departe. Vreau să mă perfecţionez. Sînt încă într-o stare de căutare a sinelui şi a stilului care să mă reprezinte.
Postări
