De ce unora le place să te judece? De ce oamenii cred că ştiu ce e mai bine pentru tine...? De ce dacă... nu-ţi ştiu povestea, vorba lui Chirilă. Dacă nu ştiu cât de greu ţi-a fost odată, ce te-a făcut să renunţi la unele lucruri sau să le faci pe altele. De ce se uită chiorâş de parcă nu ai mai avea dreptul la fericire...?
Am găsit ceea ce căutam. Primesc ceea de ce aveam nevoie. Şi mi-e suficient. Şi sunt fericită.
Şi nu contează dacă va dura un an, doi, trei sau toată viaţa... Învăţ să mă bucur de fiecare clipă, să găsesc mici bucurii în soare, în flori, în ploaie... în orice.
Încerc să petrec cât mai mult timp cu oamenii dragi mie, pentru că... mi-s dragi şi pentru că uneori nu ai nevoie de nimic altceva decât de câţiva oameni buni, care cred în visele tale şi te iubesc. Pentru că uneori nu contează că e criză în ţară (politică, economică sau de oricare gen), dacă ai un om drag alături. Şi nu contează că ai un salariu mizerabil, dacă ştii să te bucuri de ce ai (şi să mai şi dai din coate). Timpul nu-l poţi cumpăra nici cu toţi banii din lume, iar oamenii dacă pleacă, deseori nu-i mai poţi întoarce.
Nu lăsaţi oamenii pe care îi iubiţi (şi vă iubesc) să plece de lângă voi. Aveţi grijă de ei.
Iar dacă uneori vieţile a doi (trei, patru) oameni o iau pe drumuri diferite, poate că aşa e mai bine...? Şi nu trebuie să ne mai plângem sau să o facem pe victimele.
Totul în viaţa asta e aşa de bine gândit, că uneori trebuie doar să te bucuri de ea... şi uneori să-i înveţi lecţiile. Poate pentru că tot ce contează e... acum.
P.S.: Uneori, un lan cu maci îţi poate aduce mai multă fericire
decât multe alte lucruri după care alergăm în viaţa asta...
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu