Ce putem învăţa de la un copil?

"Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri, cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte’’.

P. Coelho le-a menţionat doar pe acestea, însă lista ar putea continua şi continua...

Pentru copii nu există nici trecut şi nici viitor, în schimb ei au ceea ce noi am pierdut demult în tumultul vieţii – prezent, de el ei ştiu să se bucure şi ştiu să-l trăiască intens în fiecare clipă. Noi însă, alergăm într-o cursă nebunească cu 200 km/h şi uităm să mai punem piciorul pe frână, să coborâm din maşina pe care tot noi am construit-o pentru a ajunge cât mai repede la ţelul propus şi... să mergem desculţi prin iarba cu ochi umezi a dimineţii, să ne bucurăm de primele raze de soare, să ascultăm melodia blândă ce  vine de printre ramurile copacilor (şi nu doar cea din căştile player-ului) şi să râdem... să râdem pentru fiece rază de soare, la fel ca copiii. Ce minunat că există ei, cei care prin inocenţa şi naivitatea lor ne aduc aminte de o prospeţime a vieţii de care tindem să uităm în goana noastră după diplome şi titluri, după bani şi cariere de succes.

Deşi se nasc imperfecţi, copii mici au mintea şi inima curată, deschise pentru cunoaştere şi dragoste şi închise pentru gînduri întunecate. 

’’Un copil voia să scoată peştele din apă - să nu se înece.’’ Ce banală pare această propoziţie şi ce lipsită de sens... şi totuşi nu e, ci dimpotrivă. Aşa e firea copilului, blând şi iubitor faţă de aproapele său, grijuliu şi lipsit de invidie.

Copiii au o extraordinară capacitate de a ierta, nu ţin supărare, nu amintesc ce li s-a întîmplat în trecut şi nici nu pun condiţii cînd iartă, merg pur şi simplu înainte. Şi cum suntem noi...?

Copii sunt orbi cînd e vorba de culoarea pielii, de religie sau alte diferenţe faţă de ei. Ei nu ştiu ce înseamnă rasă sau prejudecăţi.

Copiii sunt plini de energie şi mereu puşi pe treabă (chiar dacă de alt gen), noi însă pînă nu suntem impuşi, de ’’cei mai mari’’ ori de noi înşine, stăm locului şi lenevim.

Şi încă ceva, copiii sunt cunoscuţi ca fiind ’’ întruparea întrebării’’. Sunt mereu dornici de a cunoaşte şi nu contenesc să întrebe ’’ De ce?’’. Să le urmăm exemplu, să învăţăm!

Puţine argumente? Poate. Cu siguranţă copiii dispun încă de multe calităţi, pe care noi, adulţii, le-am pierdut în drumul nostru spre cunoaştere, bani şi titluri. Să-i privim doar şi să încercăm să deprindem cîte ceva de la ei înainte de a-i învăţa să crească şi să uite de ele.

P.S.: Textuleţ scris prin 2007-2008 :)