Da' eu am blog... :))

Să-mi fac un blog? De ce? Pentru ce aş avea nevoie de unul? Să fiu şi eu în “rând cu lumea”? Să fiu “la modă”? Hmm… Nu-mi prea stă în fire… Atunci, la ce bun?

Mi-ar plăcea să am un blog pentru mine, pentru clipele în care vrei să vorbeşti şi nu ai cui, pentru acele momente din viaţă când nu poţi să-i vorbeşti cuiva, pentru zilele în care, pur şi simplu, vrei să scrii… Dar şi pentru a momentele acelea frumoase, haioase, deosebite din viaţă pe care vrei să le păstrezi într-o “carte” proprie… (şi cum ne e mai simplu, uneori, să lucrăm cu butoanele tastaturii, decât cu peniţa şi hârtia… memoria virtuală ar putea deveni un frumos jurnal de memorii…)

Vreau să am un blog, pentru a nota observaţii din viaţa mea de zi cu zi, din lumea înconjurătoare. Poate voi scrie şi meditaţii, în cazul în care nu mă va fură somnul la vreun miez de noapte, din cauza fluturilor din stomac, din cauza ideilor care aleargă, uneori, de colo-colo prin minte, din cauza emoţiilor descoperirilor interioare şi a “iluminării” proprii (mie mi se mai întâmplă şi de astea…:)

Nu ştiu ce va reprezenta acest blog, cui i se va adresa şi ce va conţine.

Sper să am curajul să-mi las sufletul să vorbească deschis aici; sper să am inspiraţia suficientă, care să mă ajute să scriu; sper să găsesc timp pentru a scrie şi că acest blog nu va rămâne doar la faza asta...

Mi-ar plăcea să-mi dezvolt un simţ al scrisului, să-mi formez un stil aparte şi să mă hotărăsc asupra unei (sau a unui set de) tematici despre care să scriu.

Mi-ar plăcea să se găsească măcar cineva care să citească viitoarele articole şi să se regăsească, să se redescopere, să se relaxeze, să râdă, să fie fericit şi, pur şi simplu, să se simtă bine…

Vreau să fie un blog cu suflet, un blog care să respire, un blog care să viseze, să aducă bucurie sufletului (al meu, dar şi, sau mai ales, a altor oameni)

Vreau. Sper. Cred.

Dar, cine ştie soarta acestui blog? Nici măcar eu…

Cu Doamne ajută!