M-am văzut, în sfârşit, ajunsă la staţia de autobuze. Sunt obosită de abia mă mai ţin picioarele... Am fost astăzi la o expoziţie de artă, iar pentru a ajunge acolo a trebuit să merg câţiva km pe jos. Nu că n-ar fi existat transport, dar am vrut să fac o plimbare, mai ales că drumul trecea prin parc şi mi-era dor de o gură de aer "proaspăt"...
Ajunsă la staţie, am constatat că mai am jumătate de oră
până vine autobuzul. OK. M-am rezemat de un garducean din "zonă" (că
"deştepţii", responsabili de chestia dată, au decis că sunt
suficiente 3 scaune mărunţele, la o staţie unde se opresc vreo zece rute de
autobuz, cu minimum 20 călătorii pe zi fiecare).
Buuuun. Aştept autobuzul. Visez deja
cum iată iată vine, mă aşez, ca de obicei, pe scaunul din spate, îmi pun
căştile în urechi, ochii îi "arunc" pe geam şi număr străzile până
ajung acasă... (iar dacă am noroc de un şofer bun, pot trage şi un somn dulce
de jumate de oră.. :)
Din depărtari, gonit de dor...
E aproape ora pornirii, dar autobuzul
încă nu e venit din sat. Văd mai multe feţe cunoscute, ceea ce înseamnă că n-am
căscat gura şi trecut cu vederea autobuzul. Din fundul străzii zăresc că vine
ceva. E nr. 24. Uraaaaaaaa! Dar... mi se schimbă dispoziţia când îmi dau
seama că e iar un autobuz vechi şi hodorogit (am avut şi ieri parte de o
călătorie destul de plăcută).
Dar nu. E şi mai şi. E un autobuz din
acelea vechi-străvechi, despre care eu credeam că stau amorţite demult în
"ograda" lor (Parcul Urban de Autobuze).
Un autobuz asemănător...
Sursa foto: adevărul.ro
Toţi stau stupefiaţi şi se gândesc, să
urce în autobuz sau nu? Simt plutind în aer speranţa că poate poate ni se spune
că autobuzul ăsta nu mai rezistă înca unei ture (mai ales că şoferul a deschis
doar uşa din faţă, ca să iasă cei dinăuntru).
Aşteptăm. Sperăm.
Zădarnic. Uşile se deschid, iar motorul porneşte din nou, ceea ce
înseamă că, dacă vrem să mergem acasă, trebuie să urcăm.
Американские горки "a la Moldova"
Nu ştiu din ce an sa fie autobuzul, dar
mă mir ca încă se mişcă... Dar se mişcă. Cu scrâşnete şi vaiete, autobuzul
porneşte din loc, stârnind praf din urma lui şi "zburătăcind" praful
"adormit" din salonul (dacă mai pot să-i zic aşa) al
autobuzului.
La cotitură, îi zăresc coada, frumos
încovoiată şi zâmbesc la asocierea autobuzului cu trenuţul- jucărie, din
copilărie.
Pe tot drumul suntem însoţiţi de
scrâşnete, asemenea unei viori neacordate în mâinile unui om care a pus
pentru prima dată mâna pe vioară, doar ca la o amplitudine de zeci de ori
mai mare.
La mişcările mai bruşte ale
autobuzului, o privesc pe fata din faţa mea (situată în "aripa 2" a
autobuzului), ea mă priveşte pe mine şi avem impresia că autobuzul acuş se
desface în jumate şi că iată iată trebuie să ne luăm rămas bun.
Şoferul mai face nişte opriri şi în
autobuz urcă încă nişte indivizi curajoşi.
Acum avem cu cine ne întrece. La
gropile mai mari de pe drumuri ne întrecem în sărituri: cine sare mai sus şi
mai graţios de pe scaun. La întrecere participă partea din faţă a autobuzului,
cu partea din spate (despărţite de eleganta garmoshka).
"Matincă vom rămâne în Valea Raiului"
Partea pe care toţi o aşteaptă cu
curiozitate, dar şi cu frică, e dealul de câteva sute de metri, care e înclinat
la vreo 60-70 de grade, după socoteală mea, şi care e destul de complicat şi
pentru un autobuz sănătos.
"Matinca va rămâne jumate din
autobuz în Valea Raiului..." (o vale din apropierea satului, n.a.) strigă
(din cauza zgomotului) râzând un pasager. "Ei, ce ni-i dat, ni-i dat. Bine
ca nu suntem tare mulţi" răspunde optimist un altul.
Dar, tot respectul pentru autobuz, a
ridicat cu demnitate dealul şi iată că vedem primele case.
Huh! Noroc ca trăiesc la intrarea în
sat şi mă opresc la prima staţie...
Cobor. Aer curat. Linişte.
Siguranţă.
Exotică călătorie... plină de praf,
zgomot, adrenalină...
Nu ştiu de ce se mai permite ca
asemenea autobuze să transporte pasageri...
Poate pentru a le da posibilitatea de a
trăi senzaţii tari?! :)
Sinceră să fiu, a fost o călătorie tare
interesantă... Dar n-aş vrea să o mai repet :))
P.S.: Îmi pare rău numai că n-am avut
la mine un aparat foto, o cameră video sau măcar un dictafon, pentru a
înregistra superba melodie a... "garmoshtii" :D
Postări
